Un mar, o vorba buna un ajutor.....

Saptamana  trecuta, cand ma indreptam spre casa, cu 15 km inainte de Roman, am intanlit o femeie care tinea in brate un copil si alti 3 care se tineau de mana cu ea.Am trecut de ei cam 200 de metri, dupa care am oprit masina si am asteptat sa ma ajunga din urma.I-am luat cu masina.Erau uzi pana la piele.Copiii tremurau de frig si foame  dar erau si foarte obositi pentru ca mersese pe jos multi kilometrii, nici ei nu au stiut sa estimeze cat au mers pe jos.

Am pornit caldura si au inceput sa se usuce.Intrand in vorba cu ei, am aflat de la mama copiilor ca sunt din Barlad  si ca in urma cu un an, casa lor a fost complet arsa, iar tatal  daduse bir cu fugitii , nu inainte de a lasa in urma 4 copii( cel mai mic avea 2 ani iar cel mare 10 ani .Mama acestor copii, inainte de nefericitul incident, reusea sa isi creasca copiii muncind cu ziua la vecinii din sat.Aceasta familie de un an de zile merg dintr-o manastire in alta cautandu-si adapost.Ultima noapte nu au avut noroc si au dormit intr-o gara parasita.Aceasta familie m-a emotionat pana la lacrimi si situatia lor in sine m-a revoltat fata de organizatiile de romi si nu numai.Ea doreste doar sa isi creasca copiii si sa nu se desparta de ei pentru ca ei sunt lumina ochilor ei si nu isi vede viata daca ar fi despartita de ei.In acea dupa amiaza  am lasat acea familei care dupa parerea mea, este foarte unita cu niste copii care nu se plang si nu se revolta iar mama  lor nu are nici un repros fata de viata sau de autoritatile competente. 

I-am lasat la Episcopia Roman , dar nu inainte de a le cumpara ceva de mancare dar si pampersi celui mic, si cand s-a dat mama jos din masina i-a cazut din buzunarul fustei o reteta.Nu acest lucru mi-a atras atentia ,ci faptul ca in momentul in care i-am dat mamei hartiuta a luat-o ca un lucru sfant si mi-a zis ca este foarte importanta pentru ea.Am fost la farmacie si am cumparat acea reteta care a starnit un plans in hohote a mamei si mi-a multumit in genunchi. Ziua respectiva a fost, este si va fi o zi memorabila pe care nu o voi uita niciodata.Cand ma indreptam spre casa, mi-am aminti ca a doua zi se implineau doi ani de la trecerea in nefiinta a matusii mele, care a fost o mama pentru mine.De ce scriu aceste randuri? Pentru ca vreau sa spun ca eu cred ca pentru fiecare dar pe care Dumnezeu ni-L face trebuie sa dam si semenilor nostrii cate ceva: un mar, o paine, o vorba buna, un ajutor.

Viata oamenilor saraci, inclusiv a romilor saraci, este o viata paralela cu alte lumi tot paralele si 22 de ani parca nu sunt sanse ca aceste lumi sa se intersecteze. Ma tot intreb, oare care este sansa oamenilor saraci(oameni saraci, oameni discriminati, oameni fara drepturi de proprietate, copii care au sanse extrem de mici  sa mearga la scoala, etc) depinde de unitatea romilor?